Le coste d’ l janare

Tratto da:
Racconti, miti e leggende della terra di San Lupo
di Ugo Simeone
versi di:
Pellegrino Tomasiello.

janare

Unguent, unguent, famm leggia leggia mò e semp
e mannm a la noce d’ Bnvient
sopra a acqua e sopra a vient
e sopra a ogn mal tiemp.

Accussì diceva sott a ‘r pont de le janare
già ‘ncuoll a Satanass che la prtava
‘r viennrdì a mezanott e parteva Rosa
‘p s’ì a sfrnà soot a la noce.

E là cu Gioconda, Matteuccia e Boiarona
s’accuchiavn avide e assatanate
cu chill spirt sanguign e ‘ndiavlat
che ‘s n’ mpossessavn p’n’ora bona.

Strizz d’ sangue e spruzz d’sperma
tuorn tuorn a chill albr ‘nfcuat
allucch e fremiti arrivate all’orgasmo
dent ‘a n’ vortice, ammscat cul e piett.

Ma prima che ‘r uall cantass
e ‘s’ sntess ’r tuocc d’ l’Ave Maria
ognuna ‘s n’eva trnà p’ sotta a ‘r’uscio
stamaledetta chi s’ trvava ancora p’ la via.

Chella notte Rosa facìu cchiù tard
e ‘a ‘r prim tuocc cadìu chi la prtava;
scumparìu ‘r cruapio e la lasciau sola,
denta a ‘na grotta, sott a’ la costa trvau rpar.

Per gioco l’ho così musicata

Paco

Torna in alto